Pigmenți pentru vopsirea fațadelor

Pigmenții sunt cei care dau culoare lumii noastre.
Vopsirea fațadelor este o operațiune spectaculoasă, care implică o serie de cerințe importante: nuanța aleasă trebuie să reziste ani de zile la radiațiile solare, precipitații, poluare și variațiile de temperatură. În acest sens, pigmentii joacă un rol cheie; aceștia sunt substanțe solide, insolubile, cu granulație fină, care conferă culoarea tencuielii sau vopselei de fațadă. Sunt speciali deoarece absorb anumite lungimi de undă ale luminii vizibile, iar pe altele le reflectă, motiv pentru care vedem suprafața ca fiind colorată. Pigmenții sunt prezenți în vopsea sau în tencuiala colorată sub formă de particule mici „suspendate”, astfel încât dimensiunea particulelor, distribuția și calitatea liantului influențează direct acoperirea și uniformitatea nuanței.
De la picturile rupestre la industria modernă

Pigmenții sunt atemporali

Oamenii folosesc pigmenți de mii de ani, în special în scopuri artistice și culturale. În preistorie, ocru roșu și galben, precum și cărbunele de lemn, erau printre cele mai utilizate materiale de pictură în primele picturi rupestre. Egiptenii produceau deja culori și în mod artificial, de exemplu faimosul albastru egiptean, care este considerat primul pigment sintetic cunoscut din lume.

Pigmenții minerali (cunoscuți și sub denumirea de anorganici) – așa cum sugerează și numele lor – sunt obținuți din minerale, adică din roci sau soluri. Acestea sunt prelucrate prin uscare și măcinare pentru a obține un praf colorat. Printre cele mai cunoscute se numără albastrul de lapis-lazuli, verdele de malachit, roșul de vermilion sau ocru menționat anterior (roșu, galben, maro), care se găsește practic peste tot unde există o cantitate relativ mare de fier în sol.

Pigmenți organici sau minerali?

În prezent, în majoritatea sistemelor de fațadă s-au impus pigmenții produși industrial, cu o calitate constantă, deoarece oferă un rezultat cromatic ușor de prevăzut și o rezistență sporită la intemperii. Aceste particule anorganice, precum coloranții pe bază de metale sau de carbon, sunt obținute prin diverse procese de fabricație.

Avantajul pigmenților minerali este că sunt extrem de rezistenți la radiațiile UV și la intemperii. Prin urmare, asigură o stabilitate excelentă a culorii și sunt, în general, foarte durabili. Totuși, deoarece nu pot fi măcinate la fel de fin, nu se ridică la nivelul nuanțelor intense ale pigmenților organici, dar această cerință este mai puțin importantă în cazul vopselelor pentru fațade.

Pigmenții organici permit o paletă de culori mai largă, cu nuanțe mai vii și mai intense. Dezavantajul lor este însă că sunt mai puțin rezistenți la radiațiile UV și la intemperii în comparație cu variantele minerale, ceea ce poate duce la decolorarea rapidă a culorilor. Pigmenții organici sunt mai potriviți pentru utilizarea în interior.

Pigmenți rezistenți pentru fațade

Toate culorile fațadelor își modifică aspectul în timp. Cauzele pot fi depunerile de murdărie, îngălbenirea, lianții, decolorarea, eflorescența sării și mulți alți factori. De aceea, în produsele noastre de vopsire a fațadelor folosim exclusiv pigmenți rezistenți și rezistenți la razele UV, care nu se decolorează și nu își schimbă culoarea. Din experiența noastră, pigmenții obținuți din materii prime minerale sunt mai potriviți pentru acest scop decât variantele organice. Formula noastră este compusă cu atenție pentru a asigura o culoare durabilă:

  • Pentru realizarea fațadelor, utilizăm pigmenți de înaltă calitate, cei mai buni disponibili pe piață.
  • Pigmenții noștri rezistenți și lianții noștri stabili la radiațiile UV asigură culori strălucitoare și rezistente la intemperii pe termen lung – chiar și în cazul culorilor intense.
  • Gamă extinsă de culori: pastele armonizate asigură nuanțe mai bogate și un efect uniform.
  • Concepute pentru o colorare perfectă la punctul de vânzare: dozare ușoară, durată lungă de valabilitate și dimensiuni de ambalare concepute pentru punctul de vânzare.

Criterii de alegere a pigmenților pentru vopsirea fațadelor

1) Rezistența la lumină și la intemperii: pentru utilizarea în exterior este recomandat un pigment care a demonstrat rezistență la radiațiile UV și care nu reacționează sensibil la ploaia acidă, la mediile alcaline sau la umiditate.

2) Compatibilitate cu liantul: nu toți pigmenții se comportă la fel în sistemele acrilice, siliconice sau pe bază de ciment; reacțiile chimice diferite și dispersabilitatea particulelor pot provoca diferențe de nuanță sau pete.

3) Puterea de acoperire și granulația: granulația prea grosieră poate reduce uniformitatea nuanței, iar cea prea fină poate modifica strălucirea și tonul.

4) Formarea culorii și compoziția: aceeași proporție de pigment cu alte materii prime (umplutură, liant, aditivi) poate da o „culoare finală” diferită, de aceea se recomandă realizarea suprafeței de probă și în condiții exterioare.

Culorile închise absorb mai multă radiație solară, motiv pentru care suprafața se încălzește mai mult vara. Acest aspect este deosebit de important în cazul fațadelor izolate termic: temperatura ridicată a suprafeței poate provoca dilatarea materialelor, solicitări mai mari și, în cele din urmă, microfisuri sau deteriorarea suprafeței. În astfel de situații, pot fi avantajoase așa-numiții pigmenți „reci” (care reflectă în domeniul infraroșu), care, la aceeași nuanță vizuală, permit acumularea unei cantități mai mici de căldură la suprafață.